Intr-o dimineaţă ceţoasă a anului 1988, Alec Le Sueur se urcă în avionul spre Tibet; într-un moment fatidic, semnase un contract cu Holiday Inn Lhasa, după ce lucrase o vreme pentru diverse hoteluri de lux din Europa. Astfel, tânărul Alec pătrunde într-o lume complet străină, unde răul de altitudine e o ameninţare permanentă, unde şoferii de taxi sau de ricşă sunt mânaţi de instincte asasine, unde birocraţia şi corupţia sunt un mod de viaţă, iar mirosul de unt rânced de iac se ţine scai de tine.
Nici la hotel situaţia nu este mai roz. Cele două tabere — conducerea chineză şi experţii străini — îşi pun beţe în roate, la bucătărie carnea este livrată în viu, banchetele sunt compromise de invaziile de muşte, iar prin conducte mişună hamsterii de Himalaya.
In descendenţa maeştrilor prozei umoristice engleze, Alec Le Sueur ne oferă un ghid de călătorie inedit, o fereastră spre o lume exotică şi îndepărtată, unde puţini europeni s-au încumetat să ajungă şi pe care şi mai puţini au cunoscut-o cu adevărat.

„Alec Le Sueur spune atât de multe despre o ţară îndepărtată pe care o cunoaştem atât de puţin…“ (The Guardian)

„In acelaşi timp în care primeam acuzaţia că aş fi spion comunist, am descoperit că poşta îmi era cenzurată de chinezi. Primisem o scrisoare de acasă care fusese deschisă la aburi şi apoi lipită la loc. Nu mi-aş fi dat seama dacă nu ar fi uitat să şteargă traducerea în chineză scrisă cu creionul. Cu un scris ordonat, deasupra informaţiilor de la tatăl meu despre fasolea care creştea frumos în Jersey era o traducere în chineză. Au renunţat pe la jumătate, când şi-au dat seama că ştirile despre legumele din Jersey nu puteau pune în pericol securitatea naţională a Chinei. Dar dacă era vreun cod?“