Statisticile demonstrează faptul că aproximativ 20-30% dintre adulți manifestă îngrijorări cu privire la problemele de comportament ale copiilor, cum ar fi: agresivitatea fizică (lovirea adulților sau a altor copii), agresivitatea verbală (înjurăturile, amenințările, ironia), smiorcăielile, crizele de furie, sfidarea, certurile cu adulții sau cu alți copii. De multe ori, astfel de comportamente fac parte din procesul firesc de dezvoltare a copiilor, ele apărând adesea pe fondul unor abilități de exprimare a emoțiilor și de reglare emoțională insuficient dezvoltate.

La vârsta școlară mare, cauzele manifestărilor agresive și de sfidare se modifică în comparaţie cu vârsta preșcolară. De exemplu, reacțiile agresive pot deveni mult mai frecvente și intense, transformându-se în hărțuire și intimidare. Intimidarea trebuie înțeleasă adesea ca un comportament prin care preadolescenții încearcă să obțină aprobarea celorlalți și prestigiul în cadrul grupului. Din această perspectivă, sfidarea autorității adulților reprezintă un comportament prin care copiii doresc să controleze sau să-și manifeste puterea în interacțiunile cu adulții.
Copiii cu probleme de comportament atrag reacții punitive și ostile din partea adulților şi de aceea ei învață să evite sancțiunile (pedepsele), mințind sau negând implicarea lor în comportamentul negativ. De asemenea, aceste reacții ale adulților pot menține și alimenta furia și resentimentele. Resentimentele și lipsa de încredere în ceilalți au drept consecință blocarea comunicării și izolarea față de ceilalți. Cei mai mulți dintre acești copii se confruntă în realitate cu sentimentul că nu sunt înțeleși, se simt neajutorați și au nevoie în mai mare măsură de afecțiune și înțelegere, decât de critici și sancțiuni. Rolul cadrelor didactice în astfel de situații este unul suportiv , iar mediul educațional poate să contribuie sau, din contră, să minimalizeze impactul comportamentelor negative ale copiilor.