Demersul filosofic se constituie atat ca o cunoastere de ansamblu a universului (care-si propune surprinderea totalitatii individualilor care-l structureaza), cat si ca act dezvaluitor al universului (situat in spatele individualului fiind temei ontologic al acestuia), se afirma, deci, ca reflectie si, mai ales, cugetare asupra existentei nemijlocite si, deopotriva, asupra celei mijlocite - care functioneaza pentru om ca principiu ordonator al lumii si de sine. Datorita faptului ca dezvaluirea sinelui se realizeaza prin sondarea universalului, filosofia isi propune totdeauna raportarea imaginii de ansamblu si de profunzimea asupra lumii la om (la nevoia permanenta de realizare a conditiei umane), motiv pentru care conceptiile filosofice se afirma, in cele din urma, ca viziuni generale de tip antropocentric asupra lumii.