Despre lucrare Lucrarea analizează modul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut persoanelor juridice o parte din drepturile fundamentale prevăzute de Convenţie. Aptitudinea persoanelor juridice de a fi titulare ale unor drepturi este uşor acceptată în jurisprudenţa Curţii – este cazul dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1, în situaţia căruia chiar textul face referire la persoanele juridice ori al drepturilor de procedură recunoscute de art. 6 şi art. 13 din Convenţie sau chiar al drepturilor prevăzute de art. 9, 10 şi 11.
O „cucerire” recentă o reprezintă însă recunoaşterea drepturilor personalităţii recunoscute de art. 8 din Convenţie, mai cu seamă a dreptului la respectarea domiciliului (sediului) şi a corespondenţei, ceea ce îi face pe unii autori să afirme chiar că persoanele juridice au dreptul la o viaţă privată. Contenciosul în toate aceste materii este de fapt atât de bogat, încât majoritatea principiilor care se degajă pe tărâmul acestor articole în jurisprudenţa Curţii pot fi uşor extrase doar din cauzele în care sunt implicate persoanele juridice.
Noutate absolută
Este prima lucrare publicată în România care analizează exclusiv problema drepturilor fundamentale ale persoanelor juridice astfel cum acestea sunt protejate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Puncte forte
- probleme pe care le ridică aptitudinea persoanelor juridice de a fi titulare ale unor drepturi fundamentale prevăzute de Convenţie
- trăsături definitorii ale drepturile fundamentale prevăzute de Convenţie
- recunoaşterea drepturilor personalităţii recunoscute de art. 8 din Convenţie persoanelor juridice
- abordare interdisciplinară cu referiri la drept internaţional, drept civil, protecţia internaţională a drepturilor omului
- referinţe la peste 350 de hotărâri relevante din contenciosul Curţii Europene a Drepturilor Omului
- este evidenţiat modul în care a evoluat jurisprudenţa Curţii europene în materie
- ample referinţe bibliografice
Cuvintele autorului despre lucrare:Lucrarea reprezintă rezultatul cercetărilor într-un domeniu cvasi-necunoscut anterior începerii redactării şi puţin cercetat în doctrina de specialitate. De altfel, în rândul juriştilor se observă o reticenţă aproape generală cu privire la posibilitatea recunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor juridice, mai ales în sistemul de protecţie al Convenţiei europene a drepturilor omului, ce provine din refuzul, parţial justificat, al unui antropomorfism împins peste limitele fireşti. Este totuşi evident că puterea şi implicarea persoanelor juridice (şi chiar a grupărilor fără personalitate juridică) în viaţa economică, politică şi socială nu poate fi ignorată, de aici decurgând şi necesitatea protejării lor. în mod evident, o asemenea extindere trebuie să fie echilibrată, pentru a nu risca totuşi o atingere adusă principalilor destinatari ai Convenţiei – persoanele fizice. Lucrarea de faţă încearcă totodată o analiză a modului în care acest echilibru este menţinut, prin studierea unui număr mare de cauze în care sunt implicate persoane juridice.