Romanul de faţă îmbină realismul cu bas­mul şi utopia, realitatea concretă a faptelor cu realitatea impalpabilă a cugetului şi a imagina­ţiei. Un episod din istoria recentă a României – dintre 1940, anul marilor rapturi teritoriale de la toate punctele cardinale ale hotarelor Româ­niei Mari şi anul 1989, anul Revoluţiei – se lea­gă ca într‑o istorie paralelă, pe două planuri, cu istoria vechilor Daci.

O rană căpătată în timpul Revoluţiei de la Timişoara îl aduce pe eroul romanului, Mielu – un biolog care lucrează la un proiect de pre­lungire a vieţii, numit „proiectul Ghilgameş” – printr‑un salt în timp, în epoca marelui rege Burebista. Romanul încearcă astfel să prezinte dinăuntru, un capitol din istoria Dacilor, pe fun­dalul marilor evenimente ale vieţii şi ale morţii, dintr‑o epocă a istoriei Daciei, în raport cu restul lumii antice şi cu Roma.

Emil Raţiu