Palatul împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit din cel mai scump porţelan, iar grădina era plină de minunăţii şi aşa de mare, încât nici grădinarul nu ştia până unde se întinde. Dacă mergeai o vreme tot înainte, ajungeai într-o pădure cu copaci înalţi, iar pădurea se‑ntindea până la marginea mării albastre.

Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor şi, într-un copac, era o privighetoare al cărei cântec era de o frumuseţe fără pereche.