Depășind atât principiile psihanalitice ale școlii freudiene, cât și tentativele paralele din spațiul romano-catolic de a elabora o psihologie neo-scolastică, gândirea științifică modernă ajunge la concluzia că toate nivelele realității (fizice, chimice, biologice, psihologice, sociale și teologice) sunt deopotrivă importante, că fiecare dimensiune a realității este accesibilă studiului într-un mod singular, în virtutea unor metode unice specifice fiecărei discipline în parte și că limitele fiecăreia dintre ele nu trebuie amestecate pentru a se atinge o înțelegere deplină a existenței.
Publicarea textului de față își propune susținerea acelui dialog cu noi înșine, prilejuit de experiența unui specialist psihiatru, pediatru și psihanalist care ne face să simțim pulsul cunoașterii științifice recente, pentru a pune într-o lumină nouă responsabilitatea pe care o presupune întemeierea unei familii într-o perioadă a declinului valorilor creștine.
Tradus de Gabriel Mândrilă
