De la The Yardbirds la Cream, Blind Faith sau Derek and the Dominos și apoi la o carieră solo de succes, cei 50 de ani pe care Eric Clapton i-a petrecut în domeniul muzicii par un neîntrerupt suiș spre culmi. Acum el e privit, pe drept cuvânt, ca o adevărată legendă vie, ca unul dintre cei mai mari chitariști din lume. Dar povestea lui este deopotrivă complicată și fascinantă.

Talentul dumnezeiesc de chitarist al lui Clapton a fost dublat de un talent aproape la fel de mare pentru autodistrugere. El n-a ezitat niciodată să spună adevărul despre bătăliile pe care le-a purtat cu băutura și drogurile sau despre efectul uneori catastrofal al acestora asupra celorlalți oameni din viața lui, inclusiv asupra primei lui soții, Pattie Boyd. Dar fără aceste eșecuri personale majore, probabil că n-ar fi avut niciodată parte de succesele care i-au adus milioane de fani în întreaga lume. Povestea lui Clapton înseamnă un drum lung, dar încununat de succes, spre abstinență, mântuire și fericire.

Copilul nimănui descrie remarcabila călătorie a lui Clapton: puteți găsi aici muzica, femeile, drogurile, mașinile, chitarele, suferința și triumfurile lui. Cartea cuprinde interviuri cu unii dintre apropiații lui Clapton a căror mărturie n-a mai fost consemnată până acum. Ea explorează moștenirea muzicală pe care a lăsat-o în calitate de păstrător al tradiției bluesului și de unul dintre cei mai influenți muzicieni din generația sa.

Povestea de iubire cu bluesul a fost cea mai serioasă relație din viața lui. Clapton a găsit în muzica de pe Mississippi și din Chicago expresia dorului, sentimentul profund de izolare, furia și disperarea care i-au caracterizat o bună parte din cei 70 de ani de viaţă. Bluesul a fost o constantă într-o viață adesea plină de relații personale frânte și disfuncționale, oferindu-i lui Clapton un debușeu și un scop. El a găsit ceva valoros pe un alt continent, în muzica oamenilor simpli, a celor vii și a morților, un mod de a supraviețui și un mod de a înțelege și de a comunica sentimentul lipsei.