Am fost întrebat de către un prieten, dacă eu însumi am încercat să comunic în timp…

Ştiţi ce i-am răspuns ?

I-am răspuns aşa: dragă prietene, acestea sunt chestiuni care mă privesc, sunt chestiuni intime şi cred că oricărui om ar trebui să i se ofere cel puţin şansa de a avea mici secrete… Dacă s-ar şti totul despre un om, acesta ar fi pur şi simplu umilit… Unde ar mai fi atunci demnitatea umană? Dacă un om a pierdut demnitatea şi speranţa, atunci a pierdut totul!

Ei bine, prietenul se pare că a înţeles ce am vrut să spun şi nu a mai insistat…

I-am mai spus că eu nu am încercat să conving pe nimeni despre existenţa comunicării temporale, întrucât, fiecare se va convinge singur, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul…

Constantin Borcia