"Nota de dramatism si sigiliul din ceara rosie, fierbinte, abia turnata, al unui fior melancolic de certa calitate, fior ce sare uneori parleazul frisonului existential - fara a ajunge, insa, la cunoscutul strigat al existentialistilor germani - sunt generate, in inscriptiile lirice ale Doamnei Doina Bonescu, de sentimentul acut al luptei neincetate cu Timpul, a carui trecere inexorabila poeta incearca sa si-o asume ca pe o izbavire, cu toate ca, in strafundul sufletului ei, o traieste ca pe o tiranie necrutatoare, ca pe o dictatura planetara si monarhie absoluta, la scara universala, pe care le biruie, finalmente, prin cuvantul trait in forma lirica."
Dan Lupescu