Stilul literar feminin, androginia, homosexualitatea, fluidizarea identităţii de gen într-o eră a haosului psihosocial (postmodernismul) - iată conceptele de bază care m-au inspirat în alegerea acestor teme în lucrarea de faţă. Ea este o incursiune în lumea literară a celebrei perechi Doamna Dalloway (1925) şi Orele (1998), analizând modul în care Cunningham, ca autor homosexual postmodern, îşi asumă libertatea de a rescrie anumite motive-tabu din romanul Doamna Dalloway, pe care Woolf le aminteşte doar vag, într‑o formă mult voalată: androginia intrinsecă fiecărei fiinţe umane, lesbianismul ori homosexualitatea înăbuşite. Cunningham preia fiecare din aceste motive de la nivelul etichetelor anilor 1920 şi le filtrează cu multă grijă prin punctele cheie de emancipare socială ale secolului al XX-lea.
Pentru a reda aceste schimbări majore, Cunningham în primul rând adoptă un stil literar feminin, ludic, inconsecvent şi fluid. De asemenea, el răstoarnă ‘normalitatea’ heteronormativităţii anilor 1920 şi adoptă ‘normalitatea’ homosexualităţii/lesbianismului, din care el însuşi este parte componentă şi pe care o reprezintă la nivel socio-cultural. La nivelul mijloacelor auctoriale el adoptă atât motive feminine, cât şi unele androgine în rescrierea romanului Virginiei Woolf. Cunningham androginizează toate elementele majore din pastişa sa postmodernă: personajele, instituţia căsătoriei, traiectoria personajelor, forma şi structura romanului său. Deseori, fidel discursului său feminin şi ludic, Cunningham ajunge la acelaşi motiv al androginizării prin motivul feminizării: construcţia romanului, personajele feminine, forma celor trei planuri narative.