Sf. Ioan Paul al II-lea se desprinde din paginile cărții ca un înger bun și intră cu blândețe în inima cititorului, atingând toate corzile și lăsând o amprentă de neșters, așa cum a atins odinioară pe toți cei cu care s-a întâlnit, buni sau răi, în călătoriile sale lungi cât de trei ori distanța de la pământ la lună, schimbând în bine și cele mai împietrite inimi... Paginile cărții surprind pe un Karol Wojtyła născut din suferința poporului polonez, suferință de care nu va fi scutit nici el, dar care îl va căli și forma pentru misiunea petrină, pe care o va împlini cu zel apostolic până la ultima suflare.

Nenumăratele sale calități și dragostea de muncă îl vor face curând remarcat de ierarhia bisericească și-i vor deschide drumul spre cea mai mare responsabilitate în Biserică, pe scaunul lui Petru, dar firul roșu care străbate toată viața sa și care-l caracterizează cel mai bine pe Karol ca tânăr, student, preot, episcop și papă este de om al rugăciunii. Toate acțiunile sale sunt însoțite de rugăciune; deciziile mari sunt rodul rugăciunii. încrederea în puterea rugăciunii este nemărginită.

Cartea aceasta nu este o simplă biografie a Marelui Papă Ioan Paul al II-lea, iar personalitatea sa complexă, prinsă în contextul istoric în care a trăit și cu referință la momente din alte perioade istorice poloneze semnificative, invită la reflecție asupra multor afirmații îndrăznețe și provocări riguros argumentate, dar care vor face subiect de dezbateri interesante în cercul celor vizați.

Esențială este prezentarea vizitei sale în România, relatată în detaliu, moment unic în istoria de după Marea Schismă, când un Suveran Pontif vine într-o țară predominant ortodoxă – și a fost aleasă, din motive istorice și personale, tocmai România, “o națiune răstignită pe crucea credinței sale”.