Preacuvioase Părinte Efrem, lumina dumnezeiască pe care ai purtat-o în adâncul sufletului s-a făcut cunoscută tuturor dintru tăria și bărbăția duhovnicească prin care ai înfrânt caznele călăilor tăi, biruind desăvârșit prin moartea martirică. Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrecea sub ochii lor: îți omorau trupul, dar sufletul tău era veșnic biruitor cu Hristos; ţi-au vărsat sângele pe pământ, iar Dumnezeu revarsă peste veacuri mulțime de minuni prin tine; ţi-au ciopârţit trupul spre a-și duce la plinătate batjocura, iar astăzi zeci de mii de oameni aleargă să se închine sfintelor tale moaște; întru tine se sălășluia Mântuitorul Hristos cu a Sa lumină, întru ei se afla stăpânitorul cel cumplit al lumii dimpreună cu bezna iadului. Nu găsim cuvinte spre a ne bucura și a-ți aduce cinstea cuvenită, dar, după a noastră putere și înțelegere, te rugăm să luminezi și sufletele noastre cu dragostea Domnului Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile întru ea, să punem temelie nouă a vieții, dobândind minte trează și veghetoare, întru care să deosebim duhurile gândurilor noastre. Și fie ca, astfel luminați, să purcedem și noi întru împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, în care sălășluiește puterea Fiului Tatălui și care pot să facă lucrătoare împărăția lui Dumnezeu care se află înlăuntrul nostru.