„De ce
Lectia? Pentru ca e cea mai aproape de perfectiune dintre scrierile lui Ionesco, toate imperfecte pana la capat. Singura care se citeste si se savureaza dintr-o rasuflare. Este a doua opera teatrala a sa, gandita cu aceeasi energie a noului, dar avand in plus fata de prima o anume intelepciune a formelor scenice, intelese din interior. Inainte de tot ce se va naste dupa, inainte de ciclul lui Bérenger, Ionesco a dat masura valorii si originalitatii sale prin
Lectia. O piesa intr-un act, deopotriva simpla si complexa, in care se slefuiesc asperitatile din
Cantareata cheala si se ghicesc atatea dintre zbaterile de mai apoi. Nu e un debut, in sens cronologic, dar este cea dintai experienta profunda intr-o dramaturgie ionesciana care oscileaza intre agresivitatea caricaturii timpurii si meditatia abisala tarzie. De atunci, de la premiera din 1951 si pana astazi,
Lectia ramane o veritabila lectie de teatru cu sapte teme mereu contemporane: violenta, sexualitate, politica, magie, manipulare, pedagogie si... teatralitate.”
Octavian Saiu