Discursul radical este preponderent monologic, pare astfel conceput incat sa inchida orice discutie, sa faca imposibila orice replica. Ambitia definitivului il anima, chiar daca, in practica propriu-zisa, ea a fost rareori implinita. Radicalul pune pasiune - si deseori chiar patima - in rechizitoriile sau pledoariile sale. Nu se indoieste niciodata de sine, persevereaza in propriile convingeri cu o incredere nemasurata in justetea lor...