Cesare Pavese, unul dintre cei mai mari scriitori italieni ai secolului trecut, este autorul romanului Femei singure, o capodopera a realismului italian.

E noaptea Sfintului Rocco, o noapte fierbinte, senzuala, cu povesti amare si triste, in care spiritele se dezlantuie. Muzica sarbatorii strabate intunericul, ii face pe oameni sa danseze si sa cinte. Undeva, acordurile rasunatoare tin treaz un preot care blestema ispitele noptii, dar le supravietuieste, un profesor care descopera binecuvintata liniste a beznei pe cale sa se stinga si un tinar care e gata sa-si uite orice farima de umanitate si sa omoare pentru iluzia libertatii.

Publicate dupa moartea autorului lor, povestirile si nuvelele lui Pavese contin toate subiectele regasite in romane: singuratatea amara a detinutului, farmecul primitiv al vietii de la tara si un intreg univers pigmentat de detaliile periferiei orasului, aspiratiile esuate ale intelectualilor si angoasele lumii burgheze. Fundalul acestor proze poate deveni realitatea dureroasa a conditiei umane, lasind in acelasi timp loc naivitatii si sperantelor iluzorii.

„Singura placere pe care-o gasesc in aceasta viata este aceea de a fi viu. Restul e suferinta.” (Cesare Pavese)

„Prozele lui Pavese construiesc cel mai dens, cel mai dramatic, cel mai omogen ciclu fictional inspirat din Italia moderna. Mediul lor este o combinatie intre cronica sociala si comedia umana.” (Italo Calvino)

„Pavese a facut o incercare eroica – si reusita – de a cuprinde in prozele lui o dimensiune nationala si sociala… Este cel mai important prozator din perioada neorealismului italian.” (The New York Review of Books)