“Incerc să răspund la întrebări ca: Poate școala recupera absența celor șapte ani de-acasă? Cum s-a întâmplat ca, prin exces și degradare, competiția să devină antieducațională? Cum să deplasăm atenția elevului de la a reține, a memora, la a înțelege și a explica? Poate școala să transforme televiziunea și internetul în aliați? De ce oare nu avem timp exact pentru ceea ce este esențial? De ce atât de mulți oameni de catedră reprimă apetitul interogativ al elevilor, neînțelegând că rolul lor nu este de a ține discursuri, ci de a interacționa cu cei din bănci? De ce oare nu ne mai arde de glumă? De ce nu-i lăsăm pe copii să se bucure de prietenia dintre cuvinte, numere, culori și sunete? Cum a ajuns matematica un mijloc de intimidare? De ce oare fac ravagii depresia și stresul? Ce au în comun oglinda și focul? Putem înțelege timpul prin metafore? De ce arta și știința nu pot fi înțelese profund decât împreună? Sunt testele-grilă la fel de mincinoase ca sondajele de opinie? In ce constă proprietatea intelectuală? De ce atât de mulți oameni se lasă pradă unei vieți anodine și nu reușesc să dea vieții lor un sens?”
Solomon Marcus

“Atunci când o şcoală, o universitate, o revistă, un ziar, o fundaţie, o asociaţie, un post de radio sau de televiziune, o firmă, un scriitor, un gazetar etc. te invită la o întâlnire, la un dialog, la o dezbatere, nu te poti sustrage decât din motive de forţă majoră, motive care nu au fost invocate decât foarte rar. în spatele unor invitaţii de acest fel se află aşteptări, poate chiar nevoi care se cer a fi satisfăcute. Volumul de faţă adună, într-o formă ameliorată, prestaţii ale mele din anul 2012, ca răspuns la invitaţii de tipul celor specificate mai sus. Tematica variază în funcţie de provocările primite din partea celor care m-au invitat. De la problemele curente ale şcolii, cum ar fi starea deplorabilă a programelor şi manualelor, înţelegerea superficială a ideii de învăţare, accentul exagerat pe latura coercitivă, în dauna celeia interogative, manifestările de violenţă, incapacitatea şcolii de a furniza elevilor o motivaţie pentru efortul care le este solicitat, până la problemele de ordin cultural care ar trebui să însoţească viaţa şcolară, cum sunt diferite paradigme universale: simetria, umorul, metafora, temporalitatea.”

• „Infinitul l-am redescoperit mereu şi mereu la diverse vârste, începând cu chiar o primă etapă în care l-am descoperit cu propriile mele puteri. Adică infinitul era în mine, simţeam mereu că e o nemărginire în tot ce facem. Trebuie să vă spun că, după un mare matematician, dacă vrei să alegi o definiţie a matematicii – o definiţie atotcuprinzătoare nu există, dar o definiţie care nu greşeşte prea mult – ar fi să spunem că matematica este ştiinţa infinitului. Matematica este aceea care în primul rând m-a ajutat să înţeleg bogăţia şi varietatea extraordinară a infinităţii.”

• „Poți da un sens vieții prin simplul fapt de a te putea bucura de lucrurile simple, a privi cerul, a merge liber, a asculta cântecul unei păsări etc. Dar, din păcate, cei mai mulți oameni și-au neglijat această prospețime și au acoperit cu un strat gros de rutină actele elementare ale vieții..”

• „Şcoala suferă de o insuficientă comunicare între profesor şi elev, acesta din urmă nu prea înţelege discursul celui dintâi, nu prea înţelege ce este scris în manual şi, în multe cazuri, nici nu ştie că are dreptul de a pretinde să i se livreze lucruri inteligibile. Este nevoie de o deplasare accentului de la a şti la a înţelege. O deplasare similară se impune de la cunoştinţe la deprinderi de gândire şi de comportament. De exemplu, modul matematic de gândire are o valoare universală, dar acest fapt nu apare în educaţia actuală, care se reduce la aspectul strict instrumental al matematicii. Dar şcoala suferă şi de o insuficientă comunicare între profesorii de diverse discipline, în ceea ce priveşte prestaţia lor cu elevii. Mentalitatea dominantă este încă aceea conform căreia fiecare disciplină are specificul ei, care i-ar justifica independenţa.”