Cartea domnului Gheorghe Şoptirean aduce în prim-plan odiseea unui om adevărat, Tudor Sălăgean, al cărui nume sugerează obârşia strămoşească şi care îşi urmăreşte cu perseverenţă şi cu rezistenţă curajoasă menirea. Text de graniţă ce pendulează între amplu reportaj şi roman, “Dorinţă împlinită” impresionează cititorul care ştie citi printre rânduri şi care poate croşeta şi înţelege cu mintea şi inima volumul uriaş de muncă necesar documentării. Astfel, “dosul romanului” oferit cu generozitate de autor se poate constitui într-un veritabil algoritm ce urmăreşte procesul prin care ia naştere o scriitură.
Potrivit mărturisirilor scriitorului, această naraţiune s-a născut dintr-o dorinţă sinceră, umană de a dovedi moştenitorilor tineri că omul adevărat poate sfinţi locul, indiferent de perioada şi de sistemul politic căruia îi aparţine.
Titlul romanului, “Dorinţă împlinită”, are o profundă relaţie de continuitate cu textul, cu “dosul romanului”, dar şi cu autorul însuşi, întrucât atât Tudor Sălăgean, cât şi Gh. Şoptirean şi-au împlinit dorinţa de a construi ceva nemuritor: lumina hidrocentralei şi lumina cărţii.