„Jertfă & Steag e mai curând o nuvelă expandată /.../ fără retorici ale misteriozității, ci, din contră, mai degrabă cu scepticism critic și viziune caricaturală, de-constructivă numaidecât în raport cu evenimentul magic. Dar pe dedesubtul acestei scriituri de denunț curge totuși o undă simbolică ce repune realul în condiție problematică și-l neliniștește la contactul cu misterul, cu rădăcina ancestrală. Un tipar se străvede și el agresează realul (fie și pe căi necinstite), în pofida demersului demitizant și al comportamentului sceptic al povestirii. Problema acestei povestiri era de a evita șabloanele de insurgență a sacrului în profan, dar, în acelaşi timp, de a face să subziste suspiciunea unui stigmat. Iar această suspiciune triumfă tocmai datorită unei prealabile și metodice compromiteri a credibilității epifaniei; distrusă în plan real, în planul reportajului narativ, această credibilitate e reabilitată în plan simbolic. Numai că la Dumitru Ungureanu e vorba despre o demonstrație prin negație. Ceea ce, firește, stimulează o anumită vervă caricaturală, chiar și la nivelul procedeelor narative, unele deliberat naive (introducerea „monografică”, reproducerea documentelor arheologice, oralitatea de simpozion), anume pentru a compromite creditul povestirii și spre a spori șansele ambiguității.” (Al. Cistelecan)