Din Cuprins:
◊ Universul ca un poem
◊ O coborare in maelstrom
◊ Furor poeticus: inspiratie, geniu
◊ Poezie si cunoastere
◊ Omenesc, mult prea omenesc

In primul rand, am citit "Veghea lui Roderick Usher" prin prisma relatiei sugerate chiar de autor, cea cu opera poesca. Chiar daca nu vom sti, poate, niciodata precis, ce si cat cunoaste Ion Barbu din gandirea metafizica, ori estetica, a scriitorului american, am considerat absolut necesar sa extindem demersul nostru, dincolo de bine-cunoscutele "Filozofia compozitiei", ori "Principiul poetic". Este sigur ca poetul roman era mai mult decat familiar, mai ales, cu proza lui Edgar Allan Poe, dar si cu opera lui poetica, pe care, dupa toate probabilitatile, le-a citit, mai intai, in traducerea franceza a lui Charles Baudelaire, respectiv Stephane Mallarme, inainte de a avea acces la versiunile originale.
In al doilea rand, am interpretat textul barbian prin prisma propriei "proze de idei" si, ocazional, prin cea a operei poetice, in speta ciclul ermetic din Joc secund (1930).
Mai mult, am incercat sa inregistram, cat mai precis, "situatia biografica", a poetului roman, plasandu-l intr-un context istoric si cultural specific, cel al modernismului, in primul rand, in raport cu filozofia bergsoniana, dar si cu teoreticienii "lirismului absolut" (Stephane Mallarme, Paul Valery, sau Henri Bremond), cu care are legaturi directe si vadite afinitati.

Remus Bejan