Comunitatea moşnenilor din Bezdead popula, cu câteva secole în urmă, un teritoriu imens, în principatul muntean al Basarabilor, până la hotarul cu Transilvania.

Pe baza unui impresionant şi inedit material de arhivă şi a investigaţiilor onomastice şi toponomastice, este reconstituită viaţa acestei colectivităţi în cele mai mici detalii, până la raporturile cotidiene dintre membrii ei şi dintre aceştia şi mediul geografic, de la primele ei atestări (direct 1571, indirect 1530/1531) la cotropirea moşiei de către marele logofăt Belu, consacrată prin hrisov de Alexandru Nicolae Suţu, la 1820.

O piesă esenţială în cercetarea istoriei rurale din spaţiul muntean, lucrarea prezintă un interes incontestabil pentru întreaga istorie rurală românească premodernă.