Dedic aceste randuri celor ce si-au sacrificat viata sau libertatea perenitatii romanesti si generatiilor tinere de azi si maine carora le apartine aceasta tara. Dintre toate frumusetile sunt uluit de cea sufleteasca - aceasta, ca si intuitia, premonitia, visul sunt firele dumnezeirii care vin din adevarul din afara, o alta lume decat cea vremelnic pamanteana; temerile si suferintele crunte deriva, nu atat din natura, cat din adancuri tenebroase ale raului schimonosit in om, care nu au insa nimic comun cu sufletul mioritic, ce se adapa la izvoare stramosesti. Intre cele doua - frumuseti miraculoase si rau - plutesc existentele si iluziile noastre. Si somnul ratiunii. Iar somnul cel mai inselator este al natiunii care se dezice de trecut si devine impasibila la viitorul sau si la uzurparea miturilor sale, bune si mai putin bune, lasand in urma imensul gol identitar... (Autorul)