« Milioane de americani aleargă. Aleargă pentru a fi în formă, pentru sănătatea aparatului cardiovascular, pentru senzaţia dată de endorfine. In 2003, un număr record de 460.000 de oameni au participat la unul dintre nenumăratele maratoane din ţară. Şi-au depăşit limitele de rezistenţă pentru a alerga 42 de kilometri.

Dar mai este un grup de alergători, mai mic şi necunoscut, un grup de oameni numiţi ultramaratonişti. Pentru noi, un maraton este doar încălzirea. Cursele noastre sunt de 80, de 160 de kilometri. Putem alerga 24 de ore fără să dormim, abia dacă facem pauze de mâncare sau apă, câteodată nu folosim nici măcar toaleta. Alergăm în sus şi în jos pe munţi; prin Valea Morţii în mijlocul verii; la Polul Sud. Forţăm corpul, mintea şi spiritul mult peste ceea ce crede lumea că înseamnă limite ale durerii şi ale efortului.

Eu sunt unul dintre puţinii care au reuşit să alerge mai mult de 160 de kilometri fără oprire, ceea ce cred că mă face extra-ultramaratonist. Sau doar nebun. De fiecare dată când cineva aude că am alergat 160 de kilometri fără întrerupere, inevitabil pune două întrebări. Prima este Cum poţi face asta?. Mult mai greu este să răspund la cea de-a doua întrebare: De ce faci asta?

Este o întrebare excelentă, deşi viciile nu pot fi niciodată definite exact. Când a fost întrebat de ce a escaladat Everestul, George Mallory a dat faimosul său răspuns laconic Pentru că există. Se pare că a satisfăcut lumea suficient de mult, încât a ajuns o zicală foarte cunoscută. Dar nu e cine ştie ce răspuns. Cu toate astea, înţeleg ce-a vrut să spună. Când sunt întrebat de ce alerg toată noaptea distanţe atât de imposibile sunt de multe ori tentat să răspund ceva de genul Pentru că pot. Este cât se poate de adevărat că sportivii nu au întotdeauna cele mai introspective suflete. Dar nu este un răspuns complet. Nici măcar pe mine nu mă satisface. Am şi eu propriile-mi întrebări.

De ce alerg?

De cine alerg?

Incotro mă îndrept?

Orice alergător are o poveste. Aceasta este a mea. »

Scrisă cu inteligenţă, umor şi candoare, fără ajutorul unui scriitor profesionist, Ultramaratonistul este o carte care a inspirat zeci de mii de oameni, alergători sau nu, să îşi depăşească limitele şi să îşi reamintească “ce înseamnă să fii cu adevărat viu”, după cum puncta Sam Fussel, autorul cărţii Muscle.

“Deşi este într-o formă fizică excepţională, Dean Karnazes susţine că prima jumătate a cursei o alergi întotdeauna cu ajutorul corpului, iar cea de-a doua cu ajutorul minţii. Fără a zăbovi prea mult în teritoriul abstract al discuţiilor filozofice, Dean Karnazes explorează totuşi “posibilităţile sinelui”: aleargă un ultramaraton în Valea Morţii la 49°C şi primul maraton la Polul Sud. Incredibila sa putere de a se automotiva contaminează pe oricine şi este imposibil să îi citeşti cartea fără să îţi doreşti să alergi şi tu un maraton.” Erica Joergensen

Dean Karnazes, numit de către New York Times “cel mai faimos ultramaratonist al lumii”, a câştigat în 2004 celebrul Badwater Ultramarathon, în 2006 Vermont Trail 100 Mile, iar în 2008 Cursa celor patru deserturi (Antarctica, Atacama, Gobi si Sahara). A facut parte din echipa de ultramaraton a Statelor Unite în 2005 şi 2006. In 2011 a alergat 4.800 de kilometri de-a lungul SUA, din California până la New York, performanţă finalizată în 75 de zile prin alergarea a 65-78 de kilometri pe zi.