Adevărul pe care îl spun Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu este limpede, clar, orbitor, şi tocmai din acest motiv îi sperie pe cei care, îngrămădinduse unii lângă alţii, murmură bleg, abia mişcându-şi limba: „Păi cum, da’ chiar aşa, navea regimul nimic bun?“ Răspunsul meu este: da, avea ceva bun. Arată clar splendoarea anilor când demonismul nu triumfase încă! Da, avea ceva bun: îi făcea pe oameni să iubească cultura de pe vremuri, scriitorii şi pictorii de odinioară, filosofii de demult şi secolele când oamenii nu dispuneau încă de oameni cum dispune un măcelar de marfa lui.
Toma Pavel

Titlul acestei investigaţii de o acută actualitate şi de o casantă luciditate ar fi putut fi Cartea îngrijorărilor. Dincolo de excepţionala informaţie — adică dincolo de caracterul istoric, informativ, documentar şi ideologic — ea este un sever avertisment la adresa fascinaţiei reprezentate în lumea de azi de revenirea demonilor nihilişti. Obsesia mesianică, vraja puterii absolute, anihilarea individualităţii umane şi a democraţiei, cultul presupus eroic al terorii, al masificării primitive, al radicalismului bazat pe sacrificiu, într-un cuvânt, „noul universalism politic“, sunt demontate admirabil, deodată cu primejdiile stângii fasciste ce pare să fi invadat mediile intelectuale atât din Vest, cât şi din Est. Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu propun o profundă lecţie de hermeneutică istorică şi politică într-un moment când totalitarismul incandescent — „pasiunea revoluţionară“ cu nuanţe involuntar religioase — îşi ascute din nou cuţitele. Lenin se relevă a fi, în dialogul celor doi şi în analizele lor, numele de cod al eternei fascinaţii a autodistrucţiei în lumea modernă.
Mircea Mihăieş

Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu, prin noua lor carte, despre Lenin şi leninism, intră în descrierea şi analiza unuia dintre fenomenele cele mai importante ale secolului al XX-lea. într-adevăr, care este cheia acestui secol, dacă există vreuna: Primul Război Mondial, totalitarismul de dreapta, totalitarismul de stânga? Secolul al XX-lea, răspund cei doi cercetători, a fost al lui Lenin, căruia totalitarismul în întregul lui, adică de la Stalin şi Hitler la Mussolini şi Mao, ba chiar la radicalismul islamist extremcontemporan, îi datorează mult. Situaţi în miezul fenomenului leninist, cei doi eminenţi cercetători urmăresc atât problema originilor acestuia în marxism şi în structura lui de religie secularscientistă, cât şi problema consecinţelor lui istorice. Cu alte cuvinte, studiind atât fenomenul originar, cât şi dictatorii care au ieşit din mantaua lui Lenin, autorii trasează conturul uriaşului experiment social, de natură criminală, căruia şi noi, cei din România, iam fost victime. Scrisă clar şi direct, foarte curajoasă şi foarte documentată (unul dintre meritele ei este valorificarea la zi a bibliografiei pe tema totalitarismului de extremă stânga), cartea lui Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu este, implicit, o pledoarie pentru valorile liberal-democratice.
Marta Petreu


Este cartea pe care ar fi trebuit să o citească Lenin pentru a înţelege destinul leninismului. Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu au adunat, cu o erudiţie remarcabilă, piesele — unele inedite — din dosarul uneia dintre cele mai radicale şi mai criminale ideologii a timpurilor moderne.
Cartea lor este o arheologie a răului politic. Ea pune în dialog evidenţele istorice cu interpretările academice pentru a ne dezvălui o naraţiune profund tragică, a unor oameni care au fost, fiecare în felul său, sub vremuri.
Cătălin Avramescu

Marius Stan. Politolog şi redactor-şef al revistei History of Communism in Europe. Incepând cu 2006 s-a ocupat de studierea istoriei regimurilor comuniste. Este autorul multor articole academice şi lucrări colective asupra istoriei recente a României, precum şi al unor articole de presă culturală pe teme de istorie politică şi intelectuală. Din 2014 este fotojurnalist la Radio Europa Liberă. Coautor, împreună cu Mihai Burcea şi Mihail Bumbeş, al Dicţionarului ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul Central: 1948–1989, Iaşi, Polirom (vol. I/ 2009; vol. II/ 2011). Coautor, împreună cu Adam Burakowski, al volumului Kraj smutny pelen humoru. Dzieje Rumunii po 1989 roku/ O ţară tristă plină de umor. Istoria României după 1989, Editura TRIO, Varşovia, 2012. Coautor, împreună cu Vladimir Tismăneanu, al volumului Dosar Stalin. Genialissimul generalissim, Curtea Veche Publishing, 2014, 2016.

Vladimir Tismăneanu. Profesor de ştiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase cărţi, între care The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (University of California Press, 2012, trad. rom. Humanitas, 2013), Despre comunism. Destinul unei religii politice, Arheologia terorii, Irepetabilul trecut, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Fantasmele salvării, Fantoma lui Gheorghiu Dej, Democraţie şi memorie, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel. Coeditor, împreună cu Dorin Dobrincu şi Cristian Vasile, al Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Humanitas, 2007). Coeditor, împreună cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History (Central European University Press, 2012). Coautor, împreună cu Mircea Mihăieş, al volumelor Vecinii lui Franz Kafka, Balul mascat, Incet, spre Europa, Schelete în dulap, Cortina de ceaţă şi O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu. Editor, între 1998 şi 2004, al trimestrialului East European Politics and Societies (în prezent membru al Comitetului Editorial). In 2006 a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.