Colonia de pasari mi se pare o fericita ilustrare a cautarii care o defineste astazi pe Celia Ifrim. Scrisa in doua personaje, sub o puternica aura poetica, piesa se adreseaza acelui spectator care vine la teatru nu ca sa urmareasca o poveste, ci pentru a fi conectat la o idee cu care consoneaza si pe care o preia pe cont propriu, pentru a ase imbogati sufleteste.