Se poartă poezia fără gânduri,
Aşa, o nebunie deocheată,
Cu autori căzuţi din alte sfere,
Rătăcitori bezmetici printre rânduri,
Crezând că ei fac parte dintr-o ceată
Hrănită doar cu lapte şi cu miere;
Dar când ajung sub ochii plini de sete
Ai aşteptării foilor de carte,
Tăcerea se răstoarnă zdrobitoare,
Cuvintele, ca nişte umbre bete,
întind pustiul care le desparte;
Şi plânge poezia-n fiecare