Oamenii au fost dintotdeauna captivați de viața amoroasă a celor care îi conduc – împărați, regi sau dictatori. De-a lungul secolelor, căsătoriile, adulterele și divorțurile acestora au avut imense implicații politice. Infidelitățile au zămislit cabale și conspirații. Divorțurile regale au stârnit revolte serioase, iar amantele capetelor încoronate au fost adesea sprijinite de partidele politice sau de puterile străine, care căutau să-și extindă influența până în așternuturile palatelor.

Autorul insistă asupra faptului că unii dintre împărații romani s-au abandonat plăcerilor – la banchete, la terme, în temple, în timpul luptelor în arenă. Câteva exemple ilustrează această afirmație:

• Tiberiu s-a retras pe Insula Capri, unde s-a înconjurat de tineri care se prostituau • Caligula a avut o relație incestuoasă cu sora lui • Nero a nutrit o pasiune vinovată pentru mama sa • Elagabalus a dorit să fie adorat ca zeu, dar a dus o viață desfrânată și a sfârșit ucis cu bestialitate de propriii soldați.