Această carte-document are puterea de a ne schimba perspectiva asupra lumii în care trăim, reunind cele mai șocante întâmplări din activitatea ofițerilor de poliție sub acoperire.

Rob Evans și Paul Lewis și-au condus ancheta jurnalistică cu profesionalism și responsabilitate, până la ridicarea ultimului văl sub care se ascunde realitatea sumbră. Demersul lor arată societății și poliției că în numele apărării statului de drept nu pot fi folosite orice fel de metode și că există reguli ale jocului, care trebuie respectate într-o democrație. „Acoperiții“ lui Rob Evans și Paul Lewis nu sunt angajați ai Scotland Yard-ului, ci ai poliției. Nu sunt spioni, ci polițiști detașați într-o unitate specială, menită să lupte împotriva „extremismului intern“. Ei au misiunea să devină membri ai unor organizații susceptibile de a organiza manifestații de stradă în cauze de tot felul, precum încălzirea globală, drepturile animalelor, globalizarea, poluarea sau chiar denunțarea abuzurilor poliției. Unele din aceste organizații sunt alcătuite din universitari și oameni de știință, iar potențialul lor de a se transforma în mișcări violente, menite să pună în pericol stabilitatea statală, este cvasi-nul. De aceea, infestarea lor cu agenți acoperiți, plătiți din banii contribuabilului, sună ca o glumă proastă. în final, vreo zece dintre agenții sub acoperire ai Brigăzii Speciale pentru Demonstrații (BSD), devenită ulterior Serviciul Secret Național pentru Ordine Publică (SSNOP) au fost deconspirați, iar viețile lor duble au fost scoase la lumină. Câți agenți sunt, însă, încă activi în clandestinitate? Potrivit autorilor, numărul lor trebuie să fie de cel puțin zece ori mai mare.

„Dacă poveștile acestea nu ar fi fost adevărate, ar fi constituit un roman de spionaj și aventură colosal. Cartea de față este un strălucit și convingător argument în favoarea libertății presei!” – Alan White, „The New Statesman”
„De-a dreptul șocant... Atât de mulți oameni au fost mințiți, păcăliți, amăgiți – oameni care au cunoscut acei ofițeri de poliție vreme de ani întregi, considerându-i prieteni, iubiți, parteneri de viață sau părinți ai copiilor lor! în tot acest timp nu au avut nici cea mai mică bănuială că erau victimele unei rețele complexe de spioni. Iar această rețea era organizată și subvenționată de către statul britanic, care intervenea în cele mai intime aspecte ale vieții lor.” – Carole Cadwalladr, „The Observer”