Prof. Dr. Wim J.A. van den Heuvel,Președinte al Comitetului International al revistei PALIAŢIA; Membru de Onoare al Academiei de Științe Medicale, România; Profesor Emerit la Universitatea din Maastricht și la Universitatea din Groningen, Olanda

în toată lumea există o mare nevoie de îngrijiri paliative, asa se arată intr-o analiză a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Prin urmare, in 2014 OMS a solicitat integrarea deplină a îngrijirilor paliative în sistemele publice de sănătate, mai ales în ingrijirea medicala din comunitate, la fel cum a recomandat in 2008 si Consiliul Europei. Aceste apeluri se aplică, de asemenea, pentru majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est. Se estimează că în România trei sferturi din pacientii care au nevoie de îngrijire paliativă nu primesc astfel de îngrijire. Deși îngrijirea paliativă a făcut progrese în ultimul deceniu, în România progresul nu este unul stabil, din cauza lipsei unei politici clare și coerente (ceea ce este valabil si pentru întregul sector de îngrijire a sănătății). în 2014, doar 42 de instituții au furnizat ingrijiri paliative, fata de 62 în anul 2009, indicând instabilitatea în furnizarea lor. Acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât nevoia de ingrijiri paliative în România este in creștere.

în afară de o politică incoerentă sunt alte două bariere in dezvoltarea in continuare a acestui tip de ingrijire, si anume lipsa de cunoștințe și experiență, de personal medical și lipsa de medicamente, în special opiacee. în România diverse programe postuniversitare sunt oferite pentru a dobândi competențe în îngrijirea paliativă, dar aceasta disciplina nu este un subiect obișnuit în programa universitatilor si colegiilor medicale. Un Program național de îngrijiri paliative propus în 2012, la fel si cele ulterioare lui, nu a fost luate în considerare. O evaluare a dezvoltarii acestui tip de ingrijire efectuata de Asociatia Europeana de Ingrijiri Paliative (EAPC) a atribuit României locul 22 în Europa, cu toate că îngrijirile paliativa a fost stimulată de diferite granturi primite de la țări străine și fundații. Printre acestea se numără proiectele PACARO și REPACARO desfasurate între 2002 și 2009. Două rezultate concrete ale acestor proiecte au fost primul „Compendiu de ingrijiri paliative la domiciliu’’ (2004) și prima revista on-line de îngrijiri paliativă intitulata PALIAŢIA (din 2008 si in prezent). Multi dintre experții care au fost implicati și instruiți în aceste proiecte, contribuie, de asemenea, la elaborarea acestui prim „Tratat de îngrijiri paliative la domiciliu”. Deci, se poate sune ca uneori există o continuitate.

Ceea ce este la fel de important este faptul că trebuie să ne dăm seama că - din cauza lipsei de expertiza, cunostiinte, facilitati și politici in acest domeniu - cei mai vulnerabili cetățeni din societatea noastră suferă in mod nejustificat și nu primesc ingrijirea de care au nevoie.

Prin urmare, o echipă de experți in îngrijiri paliative din Romania au elaborat un nou manual (si in format e-book) pentru a sprijini profesionistii in acordarea ingrijirilor paliative. In acest tratat se dau indicatii despre modul de organizare și de livrare a ingrijirii palliative. Se arată cum să se gestioneze durerea, care sunt tehnicile de ingrijire la domiciliu, medicamente disponibile și modul de utilizare a acestora, cum pot fi recunoscute simtomele si sindroamele frecvente și ce se poate face pentru ameliorarea lor. Pe scurt, aceasta carte este o necesitate pentru fiecare profesionist din sănătate, care se confruntă cu pacientii cu boli cronice, vulnerabi sau aflati in faza terminala a vietii. Ceea ce înseamnă, de fapt, o necesitate pentru toți cei imiplicati in îngrijirea sănătății: medici, asistenti medicali, asistenți sociali, psihologi, paramedici si factorii de decizie politica din sanatate.