A pleca cu avionul din România tocmai în Cambodgia înseamnă a sta resemnat, într-un fotoliu, la care distanţa personală, de 60 de centimetri, este sensibil încălcată, să parcurgi peste 11.000 de kilometri, spre o destinaţie, despre care nivelul de cunoaştere este relativ scăzut, situată undeva în sud – estul Asiei, lăsând pilotului grija de a se orienta pe traseu.

Dar, încă din avion, mi-am dat seama că nivelul meu de cunoaştere a Cambodgiei este mai scăzut decât credeam, când am aflat, că, de exemplu, şefii khmerilor roşii, care au instaurat un comunism maximalist în toate privinţele, inclusiv în crime politice, au fost vizitaţi de o singură delegaţie la nivel înalt din ţările socialiste, aceea a României, în frunte cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, în perioada 28 – 30 mai 1978, când s-a negociat, printre altele, achiziţionarea de către Kampuchia Democrată a zeci de mii de mine antipersonal, fabricate la Zărneşti.

Cele două fotolii din stânga mea, până la hublou, erau ocupate de doi istorici, cel de lângă mine, gras şi scund, celălalt, slab şi înalt, amândoi bărboşi, cu ochii aţintiţi nicăieri, meditativi, conştienţi de importanţa lor, care doreau să vadă la faţa locului urmele lăsate de regimul khmerilor roşii. Pe cel gras îl chema Neagu Iogra - Cumanul, iar pe celălalt, Nicolae Djurava – Cumanul.

întrebaţi fiind de mine cu privire la motivul ataşării de Cumanul la numele de familie, primul răspuns l-am primit de la Neagu Iogra – Cumanul:

- Eu am susţinut ideile lui Nicolae Iorga, care, privitor la numele de Thocomer şi Basarab…

- Vă referiţi la Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, care s-a numit şi Ugro – Valahia ori Valahia?

- Thocomer a fost tatăl lui Basarab I. Numele lui poate veni de la cuvintele în cumană "toc" şi "tamir", care înseamnă "fier dur". De asemenea, numele de Basarab poate veni de la cuvintele în cumană "bas" şi "ab", care înseamnă "tatăl celui care guvernează". Nicolae Iorga a fost primul istoric de avengură mondială, care s-a sesizat de originea cumană a numelui Basarab: "Numele este cuman (…)", după care, în aceeaşi frază, a pus întrebarea: "(…) numai numele?" O parte a confraţilor mei n-au fost de acord cu mine şi m-au poreclit Cumanul. Eu, în semn de consecvenţă a celor afirmate anterior, mi-am ataşat această poreclă la numele meu de familie.