Se simţea prea încărcat sufleteşte, greu, gonflat, suprasaturat chiar. Poate că din pricina înălţimii, îşi zicea, chit că traversase dezinvolt tunelul cu sens unic, ieşind dincolo viu şi nevătămat.

Deşi nu murise de prea mult timp, ceva nu era totuşi în regulă. Când sufletul său a decis să-şi ia valea, a avut deja prima problemă: el cu cine să rămână? Cu corpul inert, dat pe mâna lui Gică-Taie-Morţi, să-l disece, sau cu sufletul volatil, uşor, infailibil?

Se mutase din trup în suflet, fără să stea prea mult pe gânduri, aşa cum se mutase acum câţiva ani de la socialişti la liberali.