Pe fundalul unui Trieste aflat în plin carnaval, Svevo construiește, cu o ironie fină și o subtilitate magistrală, un roman demitizant despre slăbiciune, inadecvare și anxietățile unei epoci.

Senilitate surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe „calea cea bună“, confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.

„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement

„Acest scriitor există în carne și oase și este cu adevărat una dintre cele mai autentice și mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale

„în romanul italian contemporan, umor și geniu n-a avut, laolaltă, decât Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo că este un observator și un psiholog, că romanele sale sunt intime și analitice – dar nu s-a atras atenția asupra epicii sale pure, asupra talentului său de a povesti întâmplări variate, concrete, de a construi o istorie adâncă și bogată nu prin introspecție, ci prin aventuri stranii și evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade