Atâta timp cât atenţia şi dorinţa omului sunt îndreptate spre lucrurile materiale ale acestei lumi, el este un rătăcitor pe pământ şi nu-şi poate împlini adevărata menire, nici nu poate gusta fericirea autentică. Este nevoie să se întoarcă spre inima sa şi să pornească într-o călătorie lăuntrică dureroasă şi fascinantă în acelaşi timp, spre mântuire. Dureroasă – pentru că trebuie să lupte fără milă cu păcatul şi patimile, tăind puţin câte puţin alipirea faţă de cele lumeşti, şi fascinantă – pentru că nimic nu se compară cu gustul adevăratei libertăţi şi al bucuriei curate.

Rugăciunea lui Iisus – pe care au practicat-o, de-a lungul veacurilor, atâţia creştini, monahi şi mireni – se dovedeşte a fi mijlocul cel mai iute şi eficace pe parcursul acestei călătorii, ajutorul incontestabil pentru atingerea scopului vieţuirii creştine.

Despre această rugăciune ne vorbeşte domnul Sandu Florea în lucrarea de faţă, trecând sintetic prin filonul mai vechi al tradiţiei isihaste şi insistând asupra a doi Părinţi filocalici străluciţi: Sfântul Simeon Noul Teolog şi Sfântul Grigorie Palama. Mesajul mereu actual al scrierilor lor înviorează fiecare generaţie de nevoitori creştini, chemând la trăirea Evangheliei la modul cel mai real şi profund cu putinţă.

Prefață /7
Introducere/ 11
a. Descrierea inimii în Biblie / 12
b. Rugăciunea neîncetată a inimii descrisă în Sfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinţi / 14

Inima în tradiţia isihastă / 21
a. Nemişcarea interioară a gândurilor şi a patimilor / 21
b. Evagrie Ponticul / 22
c. Macarie Egipteanul / 25
d. Diadoh al Foticeii / 28

Inima în scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog şi ale SfântuluiJ Grigorie Palama / 31
a. Simţirea harului / 33
b. Curăţia inimii / 36
c. Nepătimirea / 38
d. Rugăciunea neîncetată / 42
e. Rolul trupului în rugăciunea inimii / 47
f. Locaţia minţii / 57
g. Energiile necreate şi vederea Luminii / 59

Practicarea Rugăciunii inimii / 67
Bibliografie / 74