Primele piese de teatru, copiii mei iubiţi, au fost scrise în împrejurări ciudate... Mă păştea o a treia operaţie de hernie şi ştiam că după aceea urmează nişte zile de repaus în care nu prea ies din casă şi mă voi putea delecta doar cu lectura, eu neavând televizor, iar aparatul meu de radio îl închisesem din 1994.
Şi aşa, în timp ce gândurile îmi rătăceau, mi-am adus aminte de ideea primei piese şi, amuzat, m-am apucat să o scriu în două seri... Cum mă amuzasem din plin cu această scriere şi cum cunoşteam în linii mari acţiunea celei de-a doua, în acelaşi fel am scris şi "Totul despre femei"...
"Garderobiera" a sosit şi ea la puţină vreme, după ce făcusem o incursiune în teatrul în care se petrece acţiunea acestui interludiu comic şi în care descriu figura reală a directorului şi a soţiei sale, cea care intră în scenă cu paharul său de vin roşu în mână.
Recitind textele acum, când vreau să le public, am mai tăiat câteva replici - poate nu suficiente - şi am legat, sper eu, mai bine replicile între ele.
Iubiţi spectatori, iubiţi cititori, priviţi sau citiţi cu indulgenţă aceste rânduri care constituie copilăria teatrală a unui om pe care, ca să nu-l numesc bătrân, îl numesc om care întinereşte în fiecare zi cu o zi... întinerirea, cred eu, e datorată tocmai acestor subiecte şi ale celor care au urmat în ritm susţinut, ritm care încerca să ţină pasul cu cel al inimii mele de veşnic adolescent.