Psiholog reputat şi poet de mare rafinament, atrasă de literatură din interes mai mult cognitiv decât estetic stricto sensu, Carmen-Maria Mecu izbuteşte în prezentul volum performanţa de a descifra complicatul mecanism al creativităţii stănesciene. Plecând şi întorcându-se mereu la contextele care predetermină geneza operei stănesciene, autoarea demonstrează că până şi cele mai complicate şi mai ermetice poeme (de la Elegii la Noduri şi semne) au la bază o experienţă concretă de viaţă, decantată într-un limbaj august şi revelat, care nu-i decât limbajul înţelepciunii. O înţelepciune codificată într-un set de simboluri şi într-un vers inconfundabil, de vrăjitor. Interpretată până acum în fel şi chip, dar fără lentile de psiholog, opera lui Nichita Stănescu îşi găseşte abia în cartea de faţă exegeza cea mai adecvată şi mai profundă. Lectura acestui volum va răsturna, sunt sigur, multe prejudecăţi. Antonio Patraş