Pentru a ne apropia de Sfântul Serafim, trebuie să pătrundem cu ajutorul imaginaţiei în lumea sa, chiar în atmosfera fizică a pădurii, în condiţiile particulare ale climei din acea parte a provinciei Tambov, în mentalitatea, superstiţiile oamenilor şi evlavia ortodoxiei ruse manifestată pe tot parcursul anului.

El ne învaţă că rugăciunea este mereu la îndemână pentru bogaţi şi pentru săraci, pentru cei nobili şi pentru cei umili, pentru cei puternici şi pentru cei slabi, pentru cei zdraveni şi pentru cei bolnavi, pentru cei curaţi şi pentru cei necuraţi. Acest şuvoi al rugăciunii face să coboare, drept răspuns, adierea sfântă! Atunci, când vine Mângâietorul, rugăciunea noastră este bucurie desăvârşită. Iar unde se adună cei care se bucură, acolo este Biserica. Dumnezeu îi spune omului, indiferent de stare sau condiţie: „Copile, dă-Mi inima ta.” Dacă noi I-o dăm, El vine.

Datorită faptului că a trăit în sânul societăţii ruse, cu toate aceste aspecte şi tradiţii, Julia de Beausobre reuşeşte să ne stimuleze imaginaţia, ca să nu mai vorbim despre felul în care evocă pentru noi impactul produs asupra acelei lumi de evenimente mai ample petrecute în Rusia şi în afară.