Publicistica ne arată că nu există critic literar influent care să nu fie tentat să scruteze cetatea. Daniel Cristea-Enache are o privire caleidoscopică asupra societăţii româneşti, cadrul percepţiei sale restrângându-se pe măsură ce avansezi în lectură. Lupa pe care autorul o foloseşte se focalizează pe cele mai diverse ipostaze ale peisajului românesc, de la generalităţi de ordin istoric şi politic până la aspecte aproape intime, trecând însă, ca printr-un miez situat între cele două falii, prin chestiuni de istorie şi critică literară, adică prin ceea ce l-a impus pe Daniel Cristea-Enache în viaţa culturală românească. Rezultatul acestui examen amănunţit este un discurs fără compromisuri, remarcabil prin claritatea argumentaţiei şi, indiferent de subiectul tratat, printr-o permanentă căutare a echilibrului, a înţelegerii juste. în plus, deşi autorul, cu spiritul său critic, îşi pune singur la îndoială talentul de scriitor, textele, cu precădere cele memorialistice din ultima secţiune a cărţii, îl contrazic vehement.