Nu poți, având romanul în mână, să nu afirmi precum personajul cărții: Mătușă, prea repede treci peste tot. Eu vreau detalii, vreau povestea... Istoria este o poveste, dar atunci când trăiești în mijlocul faptelor, fiecare individ are povestea lui și sunt atâtea istorii câte individualități.

Cartea Elenei Netcu descrie destinul legionarului Miron Adăscăliței, relatat de către fiica sa, Mina, născută în închisoare în perioada activării mișcării legionare în România. Din relatarea mătușii sale, Igor Stepaniuk este fascinat de destinul celui care a fost în realitate Corneliu Zelea Codreanu. Viziunea este una subiectivă. Mina îşi aminteşte perfect fraze, cuvinte, dialoguri, întâmplări pe care tatăl ei le-a trăit din momentul când mișcarea legionară a prins viață, până la moartea comandantului mișcării, Corneliu Zelea Codreanu.

Ca erou aflat în mijlocul evenimentelor, Miron Adăscăliței trăiește drama prăbușirii idealului legionar care pledase pentru ridicarea poporului prin credință. Astfel, personajele devin, pe rând, tipuri umane ale căror destine au fost modelate sub influența regimului politic. Dincolo de adevărul istoric, cartea vorbește despre credința într-un ideal, despre lupta fiecărui individ pentru a evolua în spiritul propriului crez și despre dărâmarea iluziilor sub apăsarea tragică a politicului. Pentru că romanul are la bază studiul temeinic a diverse documente istorice, impresionant este spiritul dramatic al autoarei prin al cărei condei prind viață figuri memorabile precum Nicolae Iorga, Armand Călinescu, Regele Carol, Iuliu Maniu și alții... (Mihaela Cernateanu)