Supravegherea prin mijloace electronice s-a generalizat ca o consecință ineluctabilă a lenipotențelor oferite de către tehnologiile informatice ca atare. Tentația însă de exacerbare a măsurilor de securitate, ca urmare a afluxului de acțiuni teroriste la scară globală, a oferit pe de altă parte statelor preocupate de a da o ripostă energică organizațiilor şi rețelelor teroriste nu numai ocazia ci şi justificarea pseudo-morală şi cvasi-legitimă de a limita sau suspenda adesea sine die libertățile cetățeneşti şi exercitarea drepturilor fundamentale ale omului. în termenii „rațiunii de stat” siguranța cetățenilor asigurată cu mijloace polițieneşti şi uzând de tehnici insidioase de control şi supraveghere permanentă face ca recursul la drepturi şi libertăți civice să fie pus între paranteze.