Din amalgamul de pseudo-evenimente zilnice – din punct de vedere fenomenologic – situate în era telematicii, autoarea conturează o lume a interio­rului tânăr, a esenţializării trăirilor unei tinere sen­sibile, Sofia, aflată la graniţa unui optimism forţat şi a căutării entuziaste. Senzaţiile, emoţiile, stările sunt încărcate de roşu, ton al vitalităţii exacerbate și, deopotrivă, al sufocantei iubiri, al chinuitoarei vârste reverberante. Nu! Sofia nu are părul roşu! Asistăm la o disecţie, aceea a unei tinere cu un ni­vel înalt de sensibilitate şi viziune subiectivă, o fată puternică şi timidă, în plin proces de auto-construc­ţie a eului, o umbră în sfera socială, o zeiţă în pro­priul univers. Aflarea identităţii se întrerupe brusc, făcându-şi loc dezgustul, adâncirea tinereţii în ulti­matumul suprem.

Prof. Ana-Maria Dragomir