Umblu prin lume
De la un capăt la altul,
Peste tot sunt acasă,
Peste tot sunt străină.

Tot mai mult mă gândesc
La băiatul acela, Nazaretheanul,
Care simţise și el
Că împărăţia pe care o căuta
Nu e pe lumea aceasta.

Doar că el apucase să treacă
Doar prin deşert.

Dar dacă ar fi fost mai umblat?
N-ar fi încercat el oare să scape
Dintre cei doi tâlhari?

Poate că undeva, în alt loc,
Ar fi găsit altă cruce…