Dogmatica Bisericii Ortodoxe” de Sfântul Iustin Popovici (1894-1979) – tradusă pentru prima dată în limba română după originalul în limba sârbă – reprezintă cea mai importantă operă de teologie dogmatică a ultimelor veacuri.
Alături de Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Iustin Popovici a fost cel ce a declanşat renașterea spirituală a poporului sârb și apărătorul zelos al dreptei credințe în timpurile de cumpănă la începutul secolului XX. Opera sa cuprinde peste 40 de volume, dintre care 30 publicate în sârbă, multe din ele fiind traduse în greacă, franceză, engleză etc.
Pentru Sfântul Iustin Popovici, dogmele, adevărurile veșnice despre Dumnezeu, lume și om, sunt realități în care nimic nu este trecător, muritor și fictiv. Prin dogme, credinciosul se hrănește și treptat se eliberează de tot ceea ce este păcătos, trecător, relativ și muritor. Prin asceză și cu ajutorul harului Duhului Sfânt, omul își preschimbă chipul după cel al lui Hristos. Devine astfel făptură nouă, dumnezeiesc-omenească, veșnică, netrecătoare și fericită.
În concepţia Sfântului Iustin, dogma principală este Însuși Mântuitorul Hristos. El – Calea, Adevărul și Viața – este dogma absolută, niciodată micșorată sau schimbată, din care izvorăsc, „precum razele din soare” toate celelalte dogme, adevărurile care din El purced și la El conduc. Prin dogme, omul iubitor de Adevăr trăiește în Biserică și prin Biserică, în Trupul lui Hristos.