...o carte, odata tiparita si lansata, isi are viata ei, independenta, doar intr-un fel, de viata autorului insusi, in sensul ca autorul nu poate decide cine s-o citeasca, cum s-o inteleaga, cum s-o interpreteze, cum sa-si schimbe credintele, atitudinile si comportamentele sub influenta celor citite etc. Autorul se adreseaza unui auditoriu (in sens larg) necunoscut, divers, apropiat sau indepartat in timp si spatiu, de etnii, sex, varste, profesii, culturi, optiuni, gusturi etc. foarte diferite si lipsite de legatura intre ele. [...] in ce fel traiesc personajele, evenimentele etc. dintr-o carte (un roman, sa zicem) atat timp cat el nu este citit? Adica, traiesc ele intr-un fel de lume ideala, virtuala? Ele trebuie sa aiba un fel de existenta. E o problema de ontologia naratiunii sau fictiunii. Dar, odata cu personajele si actiunea narata, traieste si autorul cartii. De indata ce a publicat si lansat cartea catre cititorii (actuali si virtuali), el le pune „in mana” insasi viata lui, care continua si dupa disparitia fizica a autorului ca fiinta reala. in felul acesta, si autorul isi are soarta lui, nu doar cartea, ci impreuna cu cartea. intr-un fel, el nu-si mai apartine, ci traieste intre paginile cartii ca virtualitate si, dupa citire, in cititorilor, intr-un fel de actualitate.

CONSTANTIN GRECU