În orice civilizaţie umană, veche sau modernă, raportarea la sacru a reprezentat întotdeauna baza obiceiurilor şi a tradiţiilor, factorul organizatoric şi de coerenţă al societăţii.

În ciuda secularizării tot mai accentuate a societăţii moderne, componenta spirituală, cu întreaga sa dimensiune formatoare, ocupă un loc important în viaţa omului contemporan şi face parte integrantă dintr-o zestre intelectuală care îi este indispensabilă.

Iată motivul pentru care sunt convinsă că niciun om cu educaţie completă, fie el credincios înflăcărat, liber cugetător sau ateu militant, nu se poate lipsi de informaţia religioasă fără de care nu ar putea nici înţelege marile civilizaţii ale lumii, nici descifra memoria scrisă a umanităţii. De fapt, fie că recunoaştem sau nu, dimensiunea religioasă a fiinţei noastre ne guvernează într-un fel sau altul viaţa prin simplul fapt că adorăm, doar recunoaştem sau negăm existenţa Instanţei superioare.