Pentru ca viaţa noastră pământească să se termine întru Hristos, o condiţie necesară este să fi trăit mai înainte, chiar şi în zilele noastre de pe urmă, viaţa întru Hristos, pentru Hristos şi după Hristos.

„Iubirea întru Hristos” înseamnă: „să-L transmit altuia pe Hristos pe care-L iubesc”.Creştinul care nu este purtător de Hristos este o monedă falsă aruncată în piaţă.

E nevoie de dispoziţie de pocăinţă continuă şi permanentă: trezvie a minţii şi a inimii. Viaţa duhovnicească ne este dăruită de Hristos.
Pocăinţa nu este o lucrare sufletească. Este şi ea un dar de la Dumnezeu.
Sfinţenia vine ca dar al harului. Nu poate exista mântuire fără sfinţenie. Iar sfinţenia şi mântuirea sunt daruri ale lui Dumnezeu date omului, dar este necesar ca acesta să şi le dorească din toată inima.

Cuprins

În loc de prolog
Despre durere
Despre moarte şi viaţă
Despre integrarea în trupul tainic al lui Hristos
Despre planurile lui Dumnezeu
Despre lupta duhovnicească
Despre rugăciune
Despre autoizolare
Despre sfinţenie şi harisme
Despre teme bisericeşti
Despre pocăinţă
Despre înclinaţii şi simţuri
Despre „păreri” şi „idei”
Despre asceză
Despre gândirea ortodoxă
Atemporalitatea şi cadrul spaţiu-timp
Despre spovedanie
Despre tăcere
Despre răbdare
Despre nerăbdare
Sânge în schimbul duhului
Despre iertare şi mergere
Epilog