Ali al-Qasimi (n. 1942) este unul dintre scriitorii irakieni constrânşi de împrejurări istorice mai puţin faste să-şi petreacă cea mai mare parte a vieţii în exil, rătăcind – asemenea confratelui său Sindibad din „ O mie şi una de nopţi ” – prin ţinuturi fascinante ale lumii moderne.

Romanul „ Cele şapte porturi ale iubirii ” - tradus pentru prima dată în limba română - este un amplu poem în proză – semn că nostalgia stârneşte pretutindeni pasiunea poeziei şi simţirea poetică.

Tema dominantă a cărţii, care se intersectează cu alte evenimente şi cu numeroase episoade erotice şi poveşti de dragoste, este nostalgia după ţara natală pe care naratorul – erou al romanului – n-o mai revede din clipa părăsirii ei, dorul mistuitor de ţară, dar mai ales de ţinuturile natale, făcând numeroase recursuri la monologul interior pentru a evoca încă o dată şi încă o dată momente din perioada copilăriei, fluviul Eufrat şi satul Al-Hamza din guvernoratul Al-Qadisiya, casa natală cu toate detaliile ei, dar, mai ales, palmierul umbros şi falnic din curtea ei, care devine simbolul esenţial al trăiniciei şi al înrădăcinării, la fel ca la numeroşi alţi autori arabi moderni – poeţi, dar, mai ales, prozatori.