„Tema pe care o propunem în această carte ar putea să-i surprindă pe unii cititori. O discuţie pornind de la întrebarea Cum citesc bărbaţii cărţile femeilor? poate părea uşor inactuală sau superfluă. Mulţi ar răspunde scurt: nu mă interesează această distincţie, lucrurile sînt lămurite de mult sau există literatură proastă şi literatură bună, nu literatură scrisă de femei şi literatură scrisă de bărbaţi. Problema pare, într-adevăr, «clasificată», dar tocmai acele lucruri care ne apar ca lămurite, sigure, «adevărate» sînt cele care ne dau cele mai mari bătăi de cap. Nu le mai luăm în discuţie, nu le mai permitem să emuleze sau să comporte anumite nuanţe. Credem că certitudinea funcţionează uneori ca un blocaj al gîndirii. După nenumărate statistici, mai mult internaţionale, literatura scrisă de femei se citeşte diferit. Această constatare nu este vreo invenţie feministă, ci e bazată pe măsurători şi realităţi. Esenţa percepţiei unui gen ar putea fi tocmai doza de autenticitate a cititorului, eliberat de prejudecăţile pe care le impune orice societate, inclusiv societatea contemporană.” (Lia Faur şi Şerban Axinte)