Cele şase volume ale romanului – document „Clanul De Niro” formează o saga a emigraţiei şi imigraţiei care s a desfăşurat timp de secole în Europa; ea acoperă concret un interval de 130 de ani (din 1870 până în anul 2000).
Materia de bază a acestor romane de ficţiune este formată din transfigurarea unor evenimente ce au avut loc; din amintirile, din povestirile, dar şi din documentele de familie ale unor italieni ce s au stabilit în Ardeal, totul fiind agrementat şi susţinut printr un amplu studiu bibliografic cu privire la evoluţiile politice, economice, sociale şi culturale ce s au desfăşurat într-un interval larg de timp, situaţii cărora noii veniţi şi descendenţii lor au trebuit să le facă faţă şi, înţelegându le, să îşi exprime opţiunile.
Italienii din Friul (o zonă extrem de frumoasă înghesuită între Alpii Dolomiţi şi ţărmul de Nord al Mării Adriatice) erau obişnuiţi de secole cu emigraţia sezonieră spre ţările bogate ale Europei.
Localnicii din actualul Friul erau renumiţi constructori încă de pe vremea lui Iulius Caesar şi a împăratului Octavian Augustus şi au contribuit masiv, peste două mii de ani la realizarea de drumuri, poduri, viaducte, la construcţia oraşelor din Nord, la ridicarea de forturi militare şi de cetăţi, a marilor catedrale. Stăpâneau toate meseriile din domeniu: erau zidari, pietrari, mozaicari, tâmplari, tăietori în piatră, la nevoie chiar sculptori, săpători de tunele (cu târnăcopul, deoarece nu exista dinamită), mai târziu au devenit constructori renumiţi de căi ferate cu toate elementele adiacente noilor mijloace de transport precum poduri impresionante şi viaducte uriaşe.
Familiile venite din Friul s au adaptat la atmosfera din Ardeal, din sezonieri au devenit stabili, unii imigranţi şi au adus soţii de acasă, alţii şi au găsit partenere de viaţă la faţa locului; au adus cu ei şi au păstrat obiceiuri şi tradiţii; au continuat o vreme să vorbească limba friulană, dar s au străduit să o înveţe şi pe cea majoritar vorbită pe aceste meleaguri; copiii lor au mers la şcoli româneşti, s au ridicat atât din punct de vedere material cât şi cultural, unii au ocupat funcţii înalte. O vreme au ţinut legătura cu Friulul natal apoi…
În secolul al XX lea s a năpustit peste Europa Primul Război Mondial, apoi al doilea Război Mondial şi, în final, s a lăsat cortina de fier. Toate legăturile s au rupt, au fost interzise, nimeni nu a îndrăznit nici măcar să trimită o scrisoare. Ce s a petrecut cu friulanii din Ardeal? Dar cu fraţii rămaşi acasă? Mai existau ca atare? Cum au evoluat? Cei plecaţi de multă vreme s au deznaţionalizat? Au mai ajuns măcar unii dintre ei să vadă munţii impresionanţi despre care vorbeau părinţii şi mai ales bunicii lor, Alpii încremeniţi şi superbi care le mărgineau orizontul spre miazănoapte? Udine, Sân Daniele del Friuli, Gemona, Sella Nevea, Majano, Cortina d’Ampezzo, Aquilea, ce mai puteau să însemne? După spargerea cortinei de fier, cei din răsăritul Europei au mai avut putere să îşi găsească neamurile din Italia, verii şi nepoţii cu care nu mai avuseseră legături de atâtea decenii? Trecuseră aproape o sută de ani de când se stabiliseră în Ardeal. Cei de dincolo îşi mai aminteau oare de ei, se mai întrebau: „Ce s a petrecut cu cei plecaţi”? Au devenit români? S au maghiarizat? Au fost fascişti? Sau, dimpotrivă, comunişti? S au adaptat sau au pierit? Sentimentele lor patriotice se mai îndreptau spre Italia sau erau destinate spre noua lor patrie, spre România?
De la primul val de imigranţi s a ajuns astăzi la a cincea generaţie de descendenţi. Ce sunt ei? Cine sunt ei? Mai construiesc ceva? Ce nume poartă? Mai au nume sau prenume italiene? Câţi mai cunosc limba friulană? Mai păstrează oare gustul mâncărurilor de acasă? Se simt italieni? Au devenit români? Ce fel de tradiţii transmit mai departe descendenţilor? Cum i au marcat evenimentele secolului trecut? Sângele italian s a diluat sau, dimpotrivă, precum vinul vechi, a căpătat valenţe superioare?
Sunt foarte multe întrebări. Răspunsurile sunt date, în parte, în aceste volume. Deşi romane de ficţiune, multe personaje asemănătoare cu cele din aceste cărţi au existat în realitate. Şi multe evenimente descrise, adesea savuroase, au fost reale.
Autoarea cărţilor a avut şansa să parcurgă acele locuri, să regăsească familii despre care nimeni nu mai ştia nimic, să audă povestiri amuzante sau triste, pline de zbucium, dramatice, întâlniri neaşteptate, uneori la limita verosimilului, dar totuşi adevărate.
O carte dinamică, scrisă într un ritm alert, fără nostalgii, cu personaje ce nu s au lăsat înfrânte de vicisitudinile secolului trecut, încărcată de fapte reale, cu ridicări şi coborâşuri, o carte a epocii noastre în care oamenii se mişcă, vin, pleacă, speră, câştigă sau pierd, o carte a optimismului modern şi lucid.
Elita culturală italiană a apreciat şi a acceptat cu bucurie şi respect acesta amplă lucrare.
Autoarei, Coleta de Sabata, i-au fost recunoscute meri-tele în recrearea unui trecut destul de zbuciumat, dinamic şi antrenant, modern prin problematica abordată, legată de o lume care lume emigrează. Pentru toate acestea, pentru înalta valoare artistică a celor şase titluri, autoarea a fost distinsă de către preşedintele Italiei, excelenţa sa C. A. Ciampi, cu ordinul „La Stella della Solidarieta Italiana” în grad de cavaler. Volumele se găsesc în biblioteci de înalt renume din ţară şi din străinătate şi sunt puse la dispoziţia celor interesaţi de a cunoaşte acest fenomen devenit global şi mondial, atât de crud, de complicat şi de împodobit cu speranţe, emigraţia.