„Cartea de față „Inițiere în filosofie pentru nefilosofi” se adresează acelor cititori care – pe drept sau pe nedrept – se consideră „nefilosofi”, dar care totuși vor să-și facă o idee despre filosofie. Ce spun „nefilosofii”? Muncitorul, țăranul, angajatul: „N-avem habar de filosofie. Nu e de nasul nostru. Filosofia e pentru intelectualii specializați. E prea dificilă. Și nimeni nu ne-a vorbit vreodată de ea: am plecat de pe băncile școlii înainte de a învăța filosofie”. Cadrul de conducere, funcționarul, medicul etc.: „Da, am avut parte de ore de filosofie. Dar erau prea abstracte. Profesorul stăpânea materia, dar era neclar. N-am reținut nimic din ea. Și, de altfel, la ce ne folosește filosofia?” Un altul: „S-avem iertare! Filosofia m-a interesat foarte mult. Trebuie spus că am avut un profesor admirabil. Cu el am înțeles filosofia. Însă, după aceea, a trebuit să-mi câștig existența. Și apoi, ce vreți, ziua are doar 24 de ore: am pierdut contactul. Păcat. Și dacă îi întrebați pe toți aceștia: „Din moment ce voi nu vă considerați filosofi, ei bine, după părerea voastră, cine merită numele de filosof?”, vă vor răspunde într-un glas: „Profesorii de filosofie, de bună seamă!” (Louis Althusser)

„În esență, programul lui Althusser constă în extragerea filosofiei din paranteza teoreticului, ceea ce înseamnă și a înceta, pentru totdeauna, de a concepe filosofia drept o teorie a cunoașterii și, totodată, a înceta de a o concepe ca pe o istorie a cunoașterii. Nici teorie, nici istorie a științelor, filosofia este, în final, o practică, fiind totuși anistorică.” (Alain Badiou).

Louis Althusser (1918-1990), filosof francez. A studiat la École normale supérieure din Paris, instituție la care ulterior a predat, exercitând, ca profesor, o influență semnificativă asupra celor mai proeminenți filosofi francezi din a doua jumătate a secolului XX. Principalele scrieri: Pour Marx [Pentru Marx] (1965), Lire le Capital [Citind „Capitalul”] (1965, împreună cu Étienne Balibar, Roger Establet, Pierre Macherey și Jacques Rancière), Lénine et la philosophie [Lenin și filosofia] (1969), Éléments d’autocritique [Elemente de autocritică] (1974), Positions [Poziții] (1976