„Am plecat din România acum 35 de ani, involuntar, surghiunit.Ungur ardelean, semievreu, ținta regimului fascizant – criticat astăzi ca „sistem comunist”, una din afirmațiile cele mai caraghioase pe care le-am auzit vreodată –, aș fi găsit in deceniile acelea destul de dificil să scriu in românește, limba oficială a inamicului. Și iată, scriu in limba aceasta la o masă la Budapesta și mă simt acasă in ea. Imi revin cuvintele dintr-un idiom refulat, negat, pe care am incercat să-l uit. Cum se intâmplă așa ceva? In primul rând, liberalismul și conservatorismul dizident la care aderasem nu oferea nicio garanție serioasă in fața unei derive naționaliste. Eu, desigur, eram antinaționalist, dar aceasta a fost o opțiune personală, o chestiune de gust moral. Liberalismul este clasificat drept o variantă a „universalismului” occidental, dar in mod eronat. Separarea politicului de economic, a societății civile de stat face imposibil orice „universalism” și leagă statul de o legitimare socială care, inevitabil, invocă o comunitate prepolitică, de obicei națiunea.”

G. M. TAMÁS (n.1949), s-a născut la Cluj in 1948. Studii de filologie clasică si filosofie la Bucuresti si Cluj. Retrogradat din poziția de redactor la cea de corector la un săptaminal literar din Cluj , dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu citeva rare excepții – să mai publice si a inceput să fie harțuit de Securitate, părăseste in cele din urma România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat in 1981 pentru scrierile sale clandestine si proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenței maghiare. Ales deputat in 1989, va părasi viața politică in 1994 si partidul liberal in 1999. Incepind cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Stiințe. A ținut cursuri si a făcut cercetări la universitățile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest.

Lucrări principale:

A teória esélyei [Sansele teoriei, Bucuresti/Cluj, 1975],Descartes a módszerrol [Descartes despre metoda, Bucuresti/Cluj, 1977, ed. a II-a: Cluj, 2002], A szem és a kéz [Ochiul si mina (samizdat), Budapesta, 1983, Geneva, 1985], Idola tribus [in maghiara: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991], Másvilág [Cealaltă lume, Budapesta, 1994], Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I si II, Budapesta, 1999; parțial tradusă in limba română: Cluj, 2001], A helyzet [Situația, Budapesta, 2002].